Căutare text în Literatură

 

Cuvânt

 

Rezultate din Literatură pentru GATA SA SE REVERSE

 Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 67 pentru GATA SA SE REVERSE.

Bogdan Petriceicu Hasdeu - Dumnezeu (Hasdeu)

... veac îți pare, nu vrei să crezi, și totuși Știința-i nevoită să murmure: așa-i! Când omul cade-n apă și-i gatase-nece— Trecând în panoramă pe denaintea sa Întreaga-i viață, viața-i întreagă d-amăruntul O simte-n clipa ceea, o clipă, nu mai mult. Când p-un bolnav l-adoarme un ... microcosmic Eu, Ce l-am născut să crească în plină libertate: Să se renască singur, mai sus și iar mai sus. Un germen de voință se mișcă chiar în peatră. E adormit, e leneș; o umbră de impuls; Dar când se redeșteaptă, mijește-n peatră mușchiul, Iar de la mușchi la Spirit — se-ntinde scara-n timp. Cu cât voința este mai forte, mai călită, Cu-atâta se iuțește s-ajungă mai curând, Căci orice punct se-ntoarce pe sânu-Mi: să se-nșire În salba de luceferi un nou mărgăritar. Mi-e dragă chiar o peatră; dar un arhanghel! Dânsul Din mușchi, prin suferințe de secoli necurmați ... și frați și soațe și neamuri și amici: Iubiri de el trăite, trăite și rămase Un ocean într-însul, iubit și iubitor! Ș-aceste oceanuri ...

 

Ion Luca Caragiale - Crucea și semiluna

... ospățul falnic, strânsă-i oaste multă; Toți vorbesc în parte, nimenea n-ascultă. Dar ca și stejarul mândru de la munte, Mircea-și netezește nobila sa frunte, Și ca și stejarul mândru când înfruntă Crunta vijelie, Mircea se încruntă. Și, apoi, se scoală deodată-n picioare Și cu glas puternic le strigă: „Tăcere! Ați uitat voi oare pe al vostru Domn, Ce-și visează țara chiar ... nici o vorbă! nu voi să tratez! Mergeți dar cu toții, bravii mei ostași! Sigur sunt că mâine unul n-o fi laș! Fiți îndată gata atât vă mai zic: Fiți la înălțime! și mai mult — nimic!â€� Și zicând acestea, cupa lui ridică; Din ochi, două lacrimi în cupa ... Lacrimi de iubire pentru țara sa, Ce numai eroul știe a vărsa. Oastea e-n picioare; arme zăngănesc, Și de luptă bravii toți se pregătesc. După ce se face sfânta rugăciune, De Mitropolitul, pentru națiune, Se închin vitejii; caii lor nechez; Cu arme sfințite toți se întrarmez. Chiar în zori de ziuă lupta s-a încins: Ilderim trufașul se ...

 

Constantin Stamati - Dragoș (Stamati)

... eroul Și merge la poarta de scai îmbulzită, Izbește într-însa cu de oțel lance, Și de buhnet țipă coabele în codru. În cetate focul se stinge îndată Și lumina piere întru întuneric, Urletul stâmpește, suspinarea tace, Furtuna se-ntartă și ploaia sporește. Sâlnica izbire brațului puternic Birui tăria porților de schijă, Zăvorul se farmă și țâțâna geme, Neînfricoșatul Dragoș în ea intră; Cu sabia goală gata să lovească, Pipăind el umblă singur prin cetate; Adânc întuneric, tăcere mocnită, Numai prin fereste vâjâiește vântul; Atunce eroul furios strigară: „Fermecător mârșav, blestemate ... sa urnă se revarsă rouă, Iar eroul Dragoș tot greu încă doarme. Negreața s-înalță pe bolta cerească — Adânc întuneric — sosi miezul nopții, Se trezi eroul din al său somn tare Și se minunează cum de încă-i noapte! Dar trăsni deodată tunet prin cetate, Ce zguduie zidul, dârdâiesc fereste, Și în întuneric fulgerul clipește, Sala luminează de ... fiere; se luptă cu moartea, Geme de durere, moartea îl trudește, Și în pământ scurmă cu-a sale călcăie; Pâraie de sânge fierbinte se varsă Pe nisipul galben și se face baltă, Și din baltă abur

 

Petre Ispirescu - Tinerețe fără bătrânețe și viață fără de moarte

... el. Destulă muncă avu; dar fie, că izbuti. Când auzi calul de la Făt-Frumos că hainele și armele sunt bine curățate și pregătite, odată se scutură și el, și toate bubele și răpciuga căzură de pe dânsul și rămase întocmai cum îl fătase mă-sa, un cal gras, trupeș și cu patru aripi; văzându-l Făt-Frumos astfel, îi zise: - De azi în trei zile plecăm. - Să trăiești, stăpâne; sunt ... înfrână calul, și chinga o strânse mai mult decât altă dată, și porni; când, auzi o ciocănitură groaznică. Atunci calul îi zise: - Ține-te, stăpâne, gata, că iată se apropie Gheonoaia. Și când venea ea, nene, dobora copacii: așa de iute mergea; iar calul se urcă ca vântul până cam deasupra ei și Făt-Frumos îi luă un picior cu săgeata și, când era gata a o lovi cu a doua săgeată, strigă ea: - Stăi, Făt-Frumos, că nu-ți fac nimic! Și văzând că nu ... vrăjmășia lor e groaznică, nevoie de cap, vor să-și răpească una de la alta pământ; când Scorpia este necăjită rău, varsă foc și smoală; se vede că a avut vreo ceartă cu soră- ...

 

Constantin Stamati - Păgânul cu fiicele sale

... Din frageda vârstă fecioarele blânde     S-au fost învățat A slăvi pe Domnul, cu inimi-nfrânte     Și rugi ne-ncetat; Abia zarea zilei se ivea pe dealuri,     Ele se scula De aprindea candeli, smirnă pe oltaruri     Și de se ruga. Sânta liturghie cu dulce cântare     Ele o serba, Și ale lor versuri în acele oare     Spre cer se urca. Cu-aceste rugi sânte și mumele triste     Jertfea ne-ncetat A lor rugi smerite, lacrimi umilite,     Celui Preaînalt; O! dă-le lor ... copiii, gândind că ei poate     Vor fi ascultați. “...Vai mie! le zice, fiici făr’ de păcate,     Piei! nu mă lăsați!â€� Deci ele se roagă... și Domnul aude     Tristul lor suspin. Dar iată deodată... un somn le cuprinde,     Adorm toate lin... O tăcere mare atunci se făcură     Ca într-un mormânt; Se auzea numai că un corb cârcniră     Și câinii urlând... Iată că răsună ora miezei nopții,     Și vânt se stârni, Ce tulbură râul, zbuciumă pereții,     Și colbul porni. Iată și menuntul cel de-apoi sosește,     Sunând întristat... Clocotul stâmpește, din pământ zbucnește     Drac înfricoșat ... Păgânului toate, pân’ și a ...

 

Vasili Andreievici Jukovski - Păgânul cu fiicele sale

... Din frageda vârstă fecioarele blânde     S-au fost învățat A slăvi pe Domnul, cu inimi-nfrânte     Și rugi ne-ncetat; Abia zarea zilei se ivea pe dealuri,     Ele se scula De aprindea candeli, smirnă pe oltaruri     Și de se ruga. Sânta liturghie cu dulce cântare     Ele o serba, Și ale lor versuri în acele oare     Spre cer se urca. Cu-aceste rugi sânte și mumele triste     Jertfea ne-ncetat A lor rugi smerite, lacrimi umilite,     Celui Preaînalt; O! dă-le lor ... copiii, gândind că ei poate     Vor fi ascultați. “...Vai mie! le zice, fiici făr’ de păcate,     Piei! nu mă lăsați!â€� Deci ele se roagă... și Domnul aude     Tristul lor suspin. Dar iată deodată... un somn le cuprinde,     Adorm toate lin... O tăcere mare atunci se făcură     Ca într-un mormânt; Se auzea numai că un corb cârcniră     Și câinii urlând... Iată că răsună ora miezei nopții,     Și vânt se stârni, Ce tulbură râul, zbuciumă pereții,     Și colbul porni. Iată și menuntul cel de-apoi sosește,     Sunând întristat... Clocotul stâmpește, din pământ zbucnește     Drac înfricoșat ... Păgânului toate, pân’ și a ...

 

Bogdan Petriceicu Hasdeu - Domnița Voichița

... s-o sfarme Și-un țipăt crunt: „război, război“ cu spaimă-n suflete pătrunde Și — Dumnezeu mai știe unde? — Îndrăgostiții amândoi se duc, se pierd printre răchite, În luntrea cu lopeți grăbite. Stau două tabere-n tăcere pe maluri, cu priviri severe pândindu-se în ceas avan. Se ceartă între dânșii frații Români ce-s fiii unei nații coborâtoare din bărbații viteji ai marelui Traian. Căci iată, al Moldovei Tată, Ștefan, erou între ... fi cruțat..." Și-a spus cu-ncețoșată minte, cu sufletul împovărat, Ștergându-și lacrima fierbinte aprodul trist și-ngândurat. Cu somnoroasele lui unde Se scurge Sociul liniștit, Dă soarele în asfințit, Și după dealuri se ascunde. A nopții mantie-nstelată o-mbracă zările pustii. Pe cerurile ei târzii se plimbă luna-ndurerată Și raza-i tristă și-o revarsă pe cei ce-n nemurire duși acuma zac pe câmp răpuși cu fața în țarini ... a doua) Partea a treia Și-n țara noastră-n vremi trecute când încă neamul moldovean Își mai păstra a sa virtute de neânduplecat Roman robiei neplătindu-i biruri, erau petreceri și la noi Și se ...

 

Titu Maiorescu - Beția de cuvinte în "Revista Contimporană"

... acestor versuri este foarte nevinovată, deși versurile sunt urâte, dar nevinovăția încetează din momentul în care dl Sion cu ele se amestecă în prozodie: d-sa își permite a numi aceste trohee ale lui Dositei... hexametre! Versurile de la pag. 17: Ascultă-mi ruga, Dumnezeu sfinte, Și nu mă ... în contrazicere, când cu o violență de expresii nemotivată, de exemplu pag. 22: „prima simptomă a perfecționării sufletului lui Conachi fu predilecțiunea sa pentru poezie“, și îndată mai jos: „toți știm cum ajunge cineva poet: el mai întâi trebuie să se nască cu asemenea predilecțiune“. Apoi, la pag. următoare: „de la 1806 pănă la 1834 Conachi a fost mereu în funcțiuni“ ... inimii?“ A-și scălda sufletul în deliciul unor stele care sunt un scaun, iată o imagine a cărei soață se află numai în următoarea strofă a dlui A. Pelimon (nu este și d-sa între cei 30—40 de redactori-colaboratori ai Revistei?): Aste inimi prea-nfocate De al păcii imn legate Cu stilpări de nemurire Cânt a ... ...

 

Alexandru Odobescu - Doamna Chiajna

... s-a îngropat. Toți pe rând intrară în sfântul lăcaș; năsălia fu așezată jos, chiar lângă strana domnească; se zise prohodul, și slujba se urmă toată după rânduiala sa; dar când, pe la sfârșit, începură arhiereii, apoi slujbașii cei mari și cei mici să se apropie de mort și să-i sărute mâna dreaptă și crucea dintr-însa, câțiva boieri, mai mult tineri și noi poposiți în biserică, ai căror ... băteau cu iuțeală, și suflarea-i se revărsa din sânul său, pare c-ar fi vrut să împartă cu dânsa viața ce în pieptu-i se îndoise. Cu-ncetul, tânăra copilă își veni-n simțiri; ochii ei albaștri clipiră sub lungile-i gene bălaie, și vezi câtă e puterea tainică și ... dar pe chipul acestuia domnea într-acel minut atâta senină mărinimie, atâta smerită supunere, încât sufletul ei nu presupuse vreun rău, și buzele-i, rumenindu-se ușurel, șoptiră încetișor: – Îți mulțumesc c-ai fost milos și m-ai scăpat d-acei oameni fără de lege! Apoi, pricepându-se singură cu un bărbat necunoscut, se sculă binișor și, cu pasul încă șovăind, se ...

 

Petre Ispirescu - Prâslea cel voinic și merele de aur

... grădină. Atunci, cu ochii țintă la pom, luă arcul și sta gata; fâșâitul se auzi mai tare și un oarecine se apropie de pom și se apucă de ramurile lui; atunci el dete o săgeată, dete două și, când dete cu a treia, un geamăt ieși de lângă pom ... prăpastiei și văzură că dâra de sânge nu mai înainta. Atunci pricepură ei că în prăpastia aceea trebuie să locuiască furul merelor. Dară cum să se lase înăuntru? Porunciră numaidecât vârteje și funii groase, și îndată se și gătiră. Le așezară, și se lăsă fratele cel mare. - Dară, zise el, când voi scutura frânghia, să mă scoateți afară. Așa și făcură. După fratele cel mare se coborî cel mijlociu și făcu și el ca cel dintâi, atâta numai că se lăsă ceva mai în jos. - Acum e rândul meu să mă las în prăpastie, zise Prâslea, văzând că frații cei mari se codesc; când voi mișca frânghia, voi mai mult să mă lăsați în jos; și după ce veți vedea că frânghia nu se mai duce la vale, să puneți paznici, să păzească și, când va vedea că frânghia se

 

Alecu Donici - Țiganii

... Aflând, la noi eu am poftit, Străin fiind, dintru alt neam El vrea să fie și țigan; Pe dâns' dreptatea-l prigonește Și el Alecu se numește. Moșneagul Prea bucuros! la noi rămâi În astă noapte tu de mâi; Sau și mai mult, nădăjduiesc, Eu gata sunt să înlesnesc A ta petrecere aici, Cu parte după roduri mici, A ostenelilor lenoase. Deprinde-te și tu cu noi ... au pus pân' la ai zilei zori. Pe ceriu stele scânteiază Cu strălucitele lor raze. Țiganii toți au adormit; Alecu vis prea greu visează Și se trezește mult uimit: Zamfira lângă dânsul nu-i! Dar unde e?!.. În pieptul lui Se bate inima zuliară Întru mânia înfocată. El iese înarmat afară, Pe iarba cea înrourată O tăinuită urmușoară Se vede... El în nerăbdare Nu merge, ci, pot zice, zboară. Dar ce amarnică mirare! După movili se văd în zare Ca două umbre șopotind... El se oprește ascultând: Zamfira Mă duc de-acum. Țiganul tânăr Mai stai, puicuță! Zamfira Zău că mă tem, mă tem, drăguță. Țiganul tânăr Da' pentru ce ... mi-i frică De vărvăreasca ta pornire. Alecu Și tu dar lângă dânsul pică! (o lovește în inimă) Zamfira Ah! am iubit! Iubind și mor... ...

 

   Următoarele >>>